La vita è bella / Viața e frumoasă

În Italia interbelică, Guido (Roberto Benigni), un evreu cu spiritul mereu tânăr, merge să lucreze în Arezzo. Cu banii strânși din munca de ospătar la casa unchiului său, visează să își deschidă o librărie. O întâlnește pe Dora (Nicoletta Braschi), o profesoară de care se îndrăgostește iremediabil și alături de care își va întemeia o familie. Viața pare a fi perfectă. Însă istoria își intră în drepturi, iar Italia este ocupată în scurt timp de forțele naziste. Guido este trimis alături de unchiul (Giustino Durano) și fiul său, Giosué (Giorgio Cantarini), într-un lagăr de concentrare. Dora li se alătură pe un drum ce pare că duce iminent spre moarte. Într-un spațiu al atrocităților și urii, protagonistul face tot posibilul să-l protejeze pe Giosué și să-l convingă că locul în care au fost aduși nu este decât o mare tablă de joc, în care trebuie să urmeze regulile ca să obțină premiul cel mare.

Regizorul Roberto Benigni pune în scenă o dramă cu accente chapliniene, în care granița fină dintre viață și moarte este trasată doar de imaginație. O mărturie ludică despre sacrifiu, un panaceu pentru moștenirea mai puțin văzută dintre generații și un îndemn către curajul de a avea o inimă de copil în fața aversităților de orice fel - toate acestea conturează pelicula câștigătoare a trei premii Oscar care este 𝗟𝗮 𝘃𝗶𝘁𝗮 𝗲̀ 𝗯𝗲𝗹𝗹𝗮. În contextul seriei 𝘌𝘤𝘳𝘢𝘯𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦, filmul deschide conversații pătrunzătoare despre inocență, traumă și iubire. Și ne arată că dacă privești prin ochii potriviți, viața este mereu frumoasă.